Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele

IMG-20141231-WA0023 Dacă aş sugera ideea că nu ştiţi să număraţi, sunt sigur că toţi v-aţi simţi jigniţi. Şi totuşi acest cuvânt din Scriptură, rostit de către Moise, sugerează că trebuie să învăţăm să numărăm. Dar problema care se pune aici, nu vorbeşte despre faptul că noi nu am şti să numărăm. Noi ştim, dar nu ştim să numărăm bine, adică nu ţinem cont de anumite criterii prin care ne evaluăm timpul.

Şi dacă este vorba să evaluăm timpul, tendinţa noastră este de a fi pozitivi, de a privi înainte, dar trebuie să avem în vedere un lucru. Acest timp nu ne aparţine încă. Aşa că numărarea va trebui să o facem privind timpul pe care deja l-am parcurs, cel care a trecut. De fapt, dacă citim versetele anterioare din Psalmul 90, ideea de bază care se transmite este cea a unui trecut plin de greşeli, falimente şi înfrângeri, trecut cu care omul lui Dumnezeu se identifică – Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi la lumina feţei Tale păcatele noastre cele ascunse. (Psalmi 90:8).

De asemenea, Moise are în calcul şi reacţia lui Dumnezeu faţă de un astfel de comportament, precum şi indiferenţa şi nepăsarea oamenilor – Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine? (Psalmi 90:11).

A ne număra bine zilele înseamnă a privi în urmă, să vedem ce am lăsat, să ne vedem greşelile, păcatul şi falimentele. Numai aşa vom putea să ştim unde ne aflăm, cine suntem de fapt şi care este calitatea relaţiei noastre cu Dumnezeu. Dar dacă privim în urmă şi ne dăm seama că suntem vinovaţi, ar trebui să vedem şi de ce am greşit şi care sunt cauzele. Greşelile intervin din mai multe motive şi aş vrea să amintesc câteva:

  • Greşim de multe ori din cauza lipsei de informaţie. Cu alte cuvinte, nu ştim ce ar trebui să facem, pentru că nu avem interesul să cunoaştem voia lui Dumnezeu. Etica Scripturii este foarte bine conturată, deci nu vom putea invoca scuze, iar Dumnezeu nu face concesii la acest capitol. Lipsa de informaţie este o problemă importantă astăzi, la fel cum era pe vremea Domnului Isus, de El aceea face această remarcă: – „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. (Matei 22:29)
  • Greşim de asemenea, atunci când suntem sub impulsul mâniei. În acele momente, omul mânios nu mai are capacitatea de a judeca raţional, ci se lasă condus de pasiune, iar greşelile vor fi inevitabile – Cine este iute la mânie face prostii …. – (Proverbe 14:17). Tocmai pentru acest lucru ni se recomandă să fim înceţi la mânie, adică să lăsăm loc şi pentru raţiune ca să putem evita greşelile.
  • Greşelile intervin şi atunci când omul se lasă dominat de sentimente pasionale intense, când se lasă copleşit de dorinţe şi pofte. Diavolul este cel care aruncă momeala, iar ce urmează de aici se numeşte ispită – Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea. (Iacov 1:14-15).
  • Greşim de asemenea, şi atunci când nu facem nimic, când ne lăsăm dominaţi de indiferenţă şi de nepăsare. Exemplul lui David care nu se duce la război, apoi doarme până după amiază (2Samuel 12:1 – 27), a pregătit terenul pentru diavolul. Când iese apoi la plimbare pe terasa casei, prima imagine care îi iese în faţă, este cea a unei femei care făcea baie. Ştim cu toţii ce a urmat. Dar toate relele care au decurs de aici ar fi putut fi evitate dacă David era, fie la război cu ostaşii lui, fie ocupat cu treburile împărăţiei. Când nu vrem să ne implicăm în activităţi spirituale sau sociale, vom avea timp pentru bârfe şi pentru a privi în vitrinele diavolului.

De multe ori mi-au venit în minte câteva versuri ale poetului Petru Dugulescu care au ca subiect tocmai timpul pe care nu l-am folosit cum trebuia:

Aş vrea să fiu ce azi n-am fost
În ziua mea pierdută
Înţelegând al vieţii rost
Aş vrea să fiu străjer în post
Şi chiar plătind al jertfei cost
Eu să rămân în luptă.

Timpul pierdut, folosit în mod egoist sau folosit pentru a ne satisface plăcerile, ne va condamna în ziua judecăţii. Timpul care a trecut, marcat de greşeli şi înfrângeri, nu mai poate fi adus în prezent, pentru a corecta ceva sau pentru a-l folosi într-un alt  mod. A trecut şi a lăsat urme ce nu se pot şterge. Ce putem face însă, este să privim în urmă, să ne evaluăm comportamentul, să vedem unde am ajuns şi să învăţăm din toate acestea. Învăţând din greşeli, vom putea ca altădată să le evităm şi în acelaşi timp, să-i sfătuim şi pe alţii.

Aceasta înseamnă să ne numărăm bine zilele.

Doresc să mulţumesc tuturor celor care au accesat acest blog în anul pe care azi îl încheiem. Am încercat să transmit cititorilor mei tot ceea ce Domnul mi-a pus pe inimă, lucruri care să ducă la zidirea unora, avertizarea altora şi motivarea tuturor la activitate în ogorul Domnului.

Anul 2015, aş vrea să fie un an al succeselor pe plan familial, social, profesional şi mai ales spiritual. Privind azi în urmă, numărându-ne bine zilele, să facem din anul care urmează un an al biruinţelor, un an al lucrului bine făcut, un an al devoţiunii personale, un an al edificării şi al mărturiei.

Dumnezeu să ne ajute la toţi!!!

Un gând despre „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s