Pulsul Persecuţiei religioase (8) – În Erbil, oraşul refugiaţilor creştini din Irak, s-a colindat în aramaică

14195131026095

Fetiţa de trei ani le-au smuls-o efectiv din braţele lor. „Era un bărbat tânăr, fără barbă, pielea albă şi îmbrăcat în negru. Niciodată nu voi uita acea faţă”, spune mama. Apoi spune că ea s-a plecat în genunchi, implorându-i să nu le-o ia. Dar toate rugăminţile au fost în van. De atunci au trecut patru luni şi familia Jadar nu şi-a mai văzut fetiţa. În timp ce mama povesteşte, tata stă cu privirea pierdută, privind în pământ. Nu este capabil să vorbească. De toţi au patru copii, doi dintre ei jucându-se cu creioanele şi caietele pe care tocmai le-au primit.

Statul Islamic a bombardat oraşul Qaraqosh timp de trei zile. Familia Jadar şi-a trimis doi dintre copii, împreună cu cel mai mare dintre ei, să plece şi să se refugieze în afara oraşului, după ce au primit avizul că vor fi invadaţi. Dar părinţii au rămas cu micuţa de trei ani, pe care nu doreau să o abandoneze trimiţând-o în aventuri necunoscute. Nu-şi imaginau ce îi aştepta.

A patra zi jihadiştii au intrat triumfători defilând cu vehiculele militare. Qaraqosh era oraşul creştin cel mai mare din Irak, familiile de musulmani şiiţi nu erau mai multe de zece, restul fiind creştini.

Din luna august a acestui an, nu a mai rămas nici un creştin acolo. Au aşteptata ca forţele kurde peshmerga să îi apere, dar ISIS a cucerit oraşul şi a pus mâna pe toate posesiunile acestuia. Din acel moment, nimeni nu a mai putut ieşi din casă. Dar familia Jadar primea zilnic mesajul pe care un terorist îl aducea la ei acasă: „ori vă convertiţi (la islam) ori muriţi”.

În timp ce tata continuă să rămână în tăcere, privind în gol, din afara micii încăperi unde locuiesc acum, din refugiul Ankawa Mall, se aud cântări în aramaică, limba prin care creştinii vor să se deosebească de musulmani.

Mirosul care se resimte peste tot este foarte puternic, un amestec de mâncare, foc şi haine vechi folosite zile în şir. Acolo spaţiul de locuit se repartizează după numărul de persoane care compun familia. Pentru Jadar, care sunt cinci, li s-a repartizat cam cinci metri pătraţi, unde îşi ţin totul, adică aproape nimic. Frigul este foarte intens, între 4ºC şi 7ºC şi trebuie să facă economie de butan pentru a putea găti, doar un mic reşou electric le serveşte pentru încălzire. Şi totuşi au noroc, deoarece alte refugii nu au nici curent electric şi nici apă.

Ankawa Mall este situat în afara oraşului Erbil, în Kurdistanul irakian, la 25 de km de Qaraqosh. Este singura zonă din Irak care încă este sigură pentru creştini. Mall-ul trebuia să fie un centru comercial care nu a fost terminat. Acum guvernul regional l-a cedat ca şi refugiu şi adăposteşte în prezent 1 700 de persoane. Tot ce o familie mai posedă este acolo, dar precizează că au haine şi au şi mâncare. „Care vă este dorinţa cea mai arzătoare”, o întreabă pe femeie cineva din delegaţia AIN (Ayuda a la Iglesia Necesitada), care îi vizitează? Femeia răspunde: „să-mi recuperez fiica şi să o pot vedea din nou acasă”.

Atunci când jihadiştii le-au smuls fata din braţe, i-au scos din casă cu motivul că îi duc la un spital pentru a primi îngrijire medicală. Tata era bolnav. Dar a fost o minciună, pentru a-i scoate din casă. I-au ameninţat, cu armele îndreptate spre ei pentru a se converti la islam. Dar ei nu au vrut să renunţe la credinţă. Atunci i-au urcat, împreună cu alţii, într-un autobuz şi i-au abandonat în mijlocul deşertului. Şi-au continuat drumul pe jos timp de şapte ore, fără apă şi fără mâncare. Tatăl era bolnav, dar aşa au reuşit să ajungă la o şosea unde o maşină i-a luat şi i-a dus la Erbil. Erau salvaţi, dar cu viaţa şi inima distrusă şi fără fetiţa lor de trei ani. Aşa s-a făcut că au ajuns în refugiul de la Ankawa Mall. Au aflat mai târziu, prin intermediul fiului lor cel mai mare, care la rândul lui ştia de la imam-ul şiit din Qaraqosh, că fiica lor locuia în Mosul în casa unor islamişti bogaţi. Era tot ce ştiau despre ea.

În timp ce familia stătea de vorbă cu cei de la AIN, cea mai mare parte a refugiului celebrau Crăciunul cântând în aramaică, în jurul unui „Beteleem în miniatură”, primit de la misionari şi aşezat la intrarea în refugiu. Familia Jadar nu dorea să iasă din mica lor casă. Dar cu toate acestea, când sunt întrebaţi: „sunteţi supăraţi pe Dumnezeu? Dumnezeu v-a abandonat?” Răspunsul lor este fără ezitare: „am pierdut totul dar nu ne-am pierdut credinţa”.

Sursa: El Mundo

2 gânduri despre „Pulsul Persecuţiei religioase (8) – În Erbil, oraşul refugiaţilor creştini din Irak, s-a colindat în aramaică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s