Viaţa în Duhul – Romani 8:12 – 27

vida en el espiritu 20036_252145583955_160644078955_3078630_4862445_n Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Ava!, adică: Tată!” (Romani 8:15)

Tabloul din Romani capitolul 7, partea a doua, este cel al unui rob legat la mâini şi la picioare, conştient de starea în care se află, dar neputincios. Vrea să facă binele dar trebuie să se supună unui legi interioare care îl obligă să facă tocmai contrariul. Starea nenorocită în care se află are la origine păcatul care a pus stăpânire pe fiinţa lui şi ceea ce este cel mai trist, este faptul că nu se întrevede nici o soluţie.

În capitolul 8, cadrul se schimbă într-un mod dramatic. Robul legat şi neputincios din capitolul precedent, este acum liber. Cineva din afară a venit şi i-a dezlegat legăturile şi l-a scos din sfera de influenţă a păcatului. Acum se află sub incidenţa unei alte legi, a Duhului de viaţă în Hristos Isus. Care sunt elementele care fac diferenţa în comparaţie cu capitolul 7? Pe de o parte este componenta divină: Hristos a venit în lume, trimis de Tatăl, într-o fire asemănătoare cu a păcatului şi aceasta se întâmpla pe când noi eram încă fără putere (Romani 5:6). Pe de altă parte, intervine şi componenta umană, adică acceptarea acestei soluţii prin Hristos, recunoaşterea propriei noastre slăbiciuni şi predarea noastră necondiţionată în braţele lui Dumnezeu, cu speranţa că Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile noastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în noi (vers. 11).

Dar până să se realizeze acest lucru, până când speranţa noastră să devină realitate şi să fim părtaşi cu Hristos în Împărăţia Lui, trebuie să mai treacă un timp. Suntem ca într-o sală de aşteptare, în care trebuie să ne trăim viaţa noastră pământească, dar ţelul nostru suprem fiind de a ne muta în cealaltă viaţă atunci când Domnul însuşi va veni după noi.

Ce avem de făcut în această perioadă de aşteptare? Suntem imuni la toate provocările venite din afară? Problema noastră este rezolvată definitiv şi mântuirea nu ne mai poate scăpa, indiferent de comportamentul nostru ulterior? Partea a doua din Romani 8, răspunde la câteva din aceste întrebări.    

1. Duhul este aliatul nostru în luptădar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi (vers. 13). Viaţa credinciosului este o luptă continuă. Reminiscenţele omului carnal încearcă să-şi revendice drepturile, iar aceste întărituri sunt înlăturate treptat printr-o trăire curată, consecventă şi cu ajutorul Duhului Sfânt.

…. şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, (Efeseni 3:16).

Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. (2 Corinteni 3:18)

Prin Duhul, vom fi întăriţi în putere şi tot prin Duhul vom fi transformaţi dintr-o treaptă de slavă în alta, ca să ne asemănăm tot mai mult cu Hristos.

2. Duhul este conducătorul nostruCăci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu (vers. 14). Pavel vorbeşte în 1Corinteni 12:2, 3, despre faptul că înainte de a ne împăca cu Dumnezeu, eram conduşi (călăuziţi) de alte forţe care ne împingeau spre dezastru, dar odată ce am intrat sub protecţia lui Hristos, suntem conduşi de Duhul care ne face să strigăm: Isus Hristos este Domnul. Noi avem nevoie de călăuzire continuă, pentru a face faţă provocărilor venite din afară. Într-un articol precedent făceam referire la un bărbat care atunci când s-a întors la Domnul a făcut curăţenie în viaţa lui şi în casa lui şi ceea ce este demn de reţinut este că nu i-a spus nimeni să facă asta, ci a acţionat la îndemnul Duhului care se instalase în viaţa lui (citeşte AICI).

Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin. De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se înveseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte. (Psalmi 16:8-9)

Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă; mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă. (Psalmi 73:23-24)

3. Duhul reprezintă şi un sprijin moralŞi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm (vers. 26). Uneori, în viaţa noastră de credinţă suntem descurajaţi, deziluzionaţi, fără putere, lipsiţi de vitalitate spirituală. Întrebările ne copleşesc, exemplele negative ale unor fraţi în credinţă ne clatină, nedreptatea şi răutatea celor puternici din lume, ne slăbesc credinţa şi ne micşorează speranţa. Ajungem inclusiv să ne întrebăm asupra adevăratei noastre identităţi spirituale.

În aceste momente intervine Duhul, care mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Cu alte cuvinte, El pledează pentru cauza noastră înaintea lui Dumnezeu. Versetele 15 şi 16 ne întăresc convingerea privind identitatea noastră, atunci când ne confruntăm cu situaţii neplăcute sau chiar disperate: Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Ava!, adică: Tată!” Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. „AVA” în aramaică este un diminutiv pentru tata, care este folosit în universul intim al familiei (tati sau tăticule). Pentru toţi acei care treceţi prin Valea Umbrei Morţii, nu vă temeţi, privirea sus, voi sunteţi copiii Regelui, sunteţi sub protecţia Lui şi Duhul mijloceşte pentru voi. Veţi depăşi situaţia prin care treceţi şi veţi ajunge din nou pe culme.

La întâiul meu răspuns de apărare, nimeni n-a fost cu mine, ci toţi m-au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală lucrul acesta! Însă Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine şi s-o audă toate Neamurile. Şi am fost izbăvit din gura leului. (2 Timotei 4:16-17).

4. Duhul este garanţia unei binecuvântări viitoareŞi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos (vers. 17).

Versetul 23, în traducerea BVA (Biblia în versiune actualizată), ne spune: … ci chiar şi noi care avem Spiritul ca un acont al binecuvântărilor viitoare, gemem aşteptând înfierea …  Duhul Sfânt în noi, este un acont al unei binecuvântări viitoare, o mică parte din aceasta dată în avans ca să putem realiza în mintea noastră ceea ce ne aşteaptă. Este garanţia că ceea ce citim în Scriptură se va realiza în practică şi Dumnezeu a început aceasta încă de pe acum, trimiţând pe Duhul Sfânt să fie cu noi şi în noi.

Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui. (Efeseni 1:13-14).

Duhul Sfânt este cu noi în această perioadă de aşteptare, este aliatul nostru în luptă, ne conduce viaţa prin îndemnurile şi sfaturile Lui, ne ajută în momentele de slăbiciune şi este garanţia unei binecuvântări viitoare. Rămâneţi, dar, tari şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei. (Galateni 5:1).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s