Despre pastori, pentru pastori, dar şi pentru noi ceilalţi

Pastorul are unul dintre cele mai dure roluri de conducere, conform revistei Forbes. Luptele acestuia sunt diverse ca atât ca spectru cât şi ca intensitate, aflăm de la LifeWay Christian Research.

Faptul că m-a hotărât să scriu acest articol, făcând o sinteză a două articole preluate din The Christian Post, şi care tratează problema pastorului ca lider într-o organizaţie, s-ar putea ca în cele din urmă să mă dezamăgească, pentru faptul de a fii greşit înţeles. Totuşi, cred că pot să aduc pe tapet această problemă, din cel puţin două motive. În primul rând, eu nu sunt pastor, deci nu aş putea fi acuzat de partizanat şi nici de subiectivism şi în al doilea rând, personal sunt implicat în slujirea din Biserică de aproape 20 de ani (la alte nivele decât cele de pastor), deci cunosc fenomenul atât din afară cât şi din înăuntru.

Nu am de gând să iau apărarea pastorilor, dar cred că majoritatea dintre ei sunt nedreptăţiţi atunci când sunt calificaţi cu tot felul de adjective negative, datorită abuzurilor unora, oamenii având tendinţa întotdeauna să generalizeze.

2013-12-17t115527z1amae9bg0x4y00rtroptp3oesen-eeuu-iglesia-tecnologia

Rick Warren – unul dintre cei mai populari pastori ai momentului

Într-un articol al revistei Forbes intitulat „Clasamentul celor mai dure roluri de conducere”, enumeră pastoraţia ca fiind unul dintre cele mai dificile poziţii de lider, împreună cu cele de executivi în marile corporaţii, primarii şi preşedinţii de universităţi. Dar rolul de lider cel mai dificil, conform acestei liste este cel de părinte casnic.

Executiv într-o corporaţie este clasificat pe poziţia nr. 9 (poziţia cea mai puţin dură), urmată de cea de congresman (8), editor de ziar (7), primar (6) şi pastor, rabin sau altfel de lider religios, în poziţia nr. 5. În poziţiile superioare sunt antrenorii de fotbal (4), secundul oricărui şef de orice organizaţie (3), preşedinte de universitate (2) şi poziţia cea mai exigentă şi care necesită cea mai mare abilitate este cea a părintelui care rămâne acasă. Se estimează că în SUA sunt aproximativ 5 milioane de mame şi 500 000 de taţi în această poziţie, conform revistei Forbes şi al Centrului de Investigaţii Pew.

Articolul din Forbes, enumeră atât punctele „pro” cât şi „contra” ale fiecărui lider din cele nouă poziţii şi sugerează că sunt lideri care excelează într-un domeniu şi să fie slabi, sau chiar să eşueze lamentabil  în altul.

În cazul pastorilor, punctele „pro” provin din faptul că aceştia sunt văzuţi ca şi oameni ai lui Dumnezeu, şi că ce spun ei este luat în serios, cel puţin în momentele imediate.

Punctele „contra”, sunt evidenţiate din faptul că pastorul se află mereu sub lupă şi sub controlul lucrătorilor laici. Conform Rev. Dr. Ken Fong, pastor principal la Biserica Baptistă Evergreen din Rosemead, California, „A fii păstor înseamnă a fi măsurat şi criticat de sus până jos, din faţă până în spate. Lucrezi pentru un şef perfect şi invizibil şi se presupune că trebuie să duci o turmă de oameni înspre viitoarea venire a lui Hristos” a spus Fong.

Rob Jackson, pastor la Biserica Presbiteriană Hilliard din Columbus, Ohio, a spus despre slujba lui, revistei Forbes: „Am lucrat cu oameni atât într-un birou tradiţional şi de asemenea într-o biserică şi una dintre principalele diferenţe între ele este faptul că majoritatea lucrătorilor dintr-o biserică sunt voluntari care nu fac ceva doar pentru că aceasta le este munca. A fii liderul unor voluntari trebuie să demonstrezi o viziune pentru misiunea în care eşti şi oamenii să vadă că lucrul lor este parte din această viziune”.

Între principalele plângeri ale pastorilor, sunt cele privitoare la: „acei membrii a căror priorităţi sunt propriile preferinţe şi confortul personal” ; „aşteptările membrilor de a fi disponibil 24 de ore, 7 zile pe săptămână”; şi „conflictele şi reclamaţiile celor din biserică” (sursa AICI).

Dr. Thom Rainer, preşedinte la LifeWay Christian Research, a Convenţiei Baptiste de Sud, într-un articol publicat în The Christian Post, tratează problema pastorilor şi a luptelor cu care se confruntă aceştia. După ce a făcut o investigaţie pe această temă, vorbind separat cu aproximativ 200 de pastori, a remarcat opt domenii în care coincid cel mai mult, luptele şi provocările cărora trebuie să le facă faţă pastorii.

„În multe direcţii, nu sunt surprize. De fapt, cred că majoritatea dintre dumneavoastră nu veţi fi surprinşi de concluziile mele.  Nu vreau altceva decât să ne reamintim de felul cum putem să ne ajutăm pastorii şi cum putem să ne rugăm pentru ei. Bineînţeles, veţi vedea repede că aceste puncte nu sunt exclusive. Sunt enumerate în ordinea frecvenţei acestora, aşa cum am observat în investigaţie”, a specificat Rainer.

  1. Critica şi conflictul. Am câteva observaţii asupra acestei teme importante. În primul rând, se pare că această problemă este în creştere şi pastorii sunt tot mai provocaţi în această direcţie. În al doilea rând, majoritatea temelor de conflict, nu sunt chestiuni doctrinare. De fapt, majoritatea sunt chestiuni triviale. În ultimul rând, foarte puţini pastori sunt echipaţi şi pregătiţi să lucreze cu acest flux constant de critici şi crize.
  2. Problemele familiare. Mulţi pastori se luptă cu aşteptările membrilor bisericii faţă de soţiile şi copiii lor. Alţii se luptă pentru a-şi găsi timpul necesar pentru familiile lor. Multe familii ale pastorilor se luptă cu sindromul „casei de sticlă” (sunt ţinta atacurilor datorate invidiei)
  3. Stresul. Viaţa pastorului este o viaţă cu frecvente alternanţe emoţionale, uneori înalte şi alteori scăzute. Pastorul are atât critici cât şi admiratori. Aşteptările membrilor bisericii pot să fie uneori iraţionale. Chemarea unui pastor în lucrare poate să fie prin propria ei natură, o sursă interminabilă de stres.
  4. Depresia. De câte ori scriu despre această temă, vorbesc din informaţii primite de la nenumăraţi pastori. Depresia este un fenomen generalizat în slujirea pastorală. Şi de cele mai multe ori este o problemă „secretă”.
  5. Epuizarea. Slujirea unei biserici locale poate atrage două tipuri de persoane: pastori leneşi şi pastori dependenţi de muncă. Responsabilitatea este de multe ori scăzută, şi uneori este uşor să se obţină mult, muncind puţin şi alteori muncind 70 de ore pe săptămână. Cel mai des este valabil al doilea, nu primul.
  6. Problemele sexuale. În această problemă se întâlnesc de cele mai multe ori, una din aceste două categorii: pornografia sau infidelitatea conjugală.
  7. Problemele financiare. Majoritatea populaţiei este informată de acei puţini pastori care au salarii enorme. Realitatea este că majoritatea pastorilor se luptă cu probleme financiare.
  8. Gestiunea timpului. Aşteptările faţă de pastori s-ar putea să fie puţin realiste. Se aşteaptă de la ei ca să participe la multiple reuniuni, să viziteze nenumăraţi credincioşi, să-şi pregătească predicile cu excelenţă, să asigure o conducere strategică continuă, să organizeze căsătorii şi funeralii, să fie activ în comunitate, etc. Mulţi pastori nu ştiu cum şi când să spună NU. Şi mulţi dintre ei nu sunt buni să lucreze în echipă sau realmente nu au pe nimeni cărora să le poată încredinţa unele responsabilităţi pastorale.

Majoritatea pastorilor îşi iubesc chemarea şi majoritatea dintre ei se bucură de cea mai mare parte din activităţile slujirii. Şi majoritatea pastorilor nu şi-ar schimba slujba, dacă li s-ar ivi ocazia. Cu toate acestea mulţi pastori au provocări şi lupte în curs. Şi la mulţi dintre ei le-ar face multă plăcere să primească sprijin din partea membrilor bisericii, câte un cuvânt de încurajare de la cineva şi să ştie că alţii se roagă pentru ei (sursa AICI).        

Un gând despre „Despre pastori, pentru pastori, dar şi pentru noi ceilalţi

  1. Pastorii adevarati nu cred ca asteapta incurajare de la nimeni, ci ei cunosc foarte bine la ce slujba s-au inscris. Calcind pe urmele Domnului Isus Hristos si al apostolilor, n-ai cum sa fi trat decit cu aceiasi masura cu care au fost tratati ei, adica badjocuri si dispret. Daca totusi sint si pastori care asteapta incurajari din partea turmei, inseamna ca ori sint falsi, ori au imbracat o haina care nu se potriveste cu ce este sub haina. Iar daca sint printrei pastori unii care au problemele mentionate la punctele 1-8, nu este alta solutie decit sa plece in concediu medical si la Doctor pentru tratament. Cum ar putea un pastor bolnav sa povatuiasca si sa calauzeasca spre vindecare oile bolnave? Pararea mea este, ca la fel cum prorocii adevarati sint foarte rari in zilele noastre, tot asa este si cu pastorii adevarati. Durerea mea cea mai mare este nu pentru pastori, ca ei se pot pastori si singuri, ci pentruca nu mai poarta nimeni grija oilor slabe si bolnave, si parca intunericul a cuprins chiar si pe cei alesi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s