Prin UŞĂ să trecem dincolo (Ioan 10:7 – 21)

Ioan 10:7-9 „Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Uşa oilor. Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei. Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune”.

Suntem obişnuiţi ca oamenilor mari să le atribuim anumite nume şi calificative legate de obicei de activitatea, abilităţile şi realizările lor. Domnul Isus se identifică pe Sine în Evanghelii sub mai multe nume, după cum ar fii: Păstorul cel Bun, Pâinea vieţii, Lumina lumii, Învierea şi Viaţa, adevărata Viţă, iar în versetele de mai sus se autonumeşte Uşa oilor.

Trebuie să facem diferenţa între alte versete din Scriptură unde Domnul stă la uşă (iată Eu stau la uşă şi bat – Apoc. 3:20) şi cazul de faţă unde Domnul Isus se identifică pe El însuşi cu o uşă.

Uşa, ca să îşi găsească utilitatea trebuie să fie pusă acolo unde îi este locul, adică în zid. Acolo, uşa va face legătura dintre două entităţi în spaţiu, care sunt separate de un zid. Uneori acest zid marchează o separaţie atât de categorică între cele două spaţii, încât deosebirile dintre ele sunt foarte evidente. De o parte a zidului poate să fie frig iar de cealaltă cald, de o parte este întuneric beznă, pe când dincolo este lumină, etc. Cât de mari erau diferenţele din punct de vedere politic, social şi economic între cele două părţi ale Berlinului, separate între ele de un zid. Sunt sigur că mulţi din est ar fi dorit să treacă în vest dar porţile erau veşnic închise. Unii au încercat să sară peste zid riscându-şi viaţa şi libertatea.

Mergând pe această idee şi dându-i o conotaţie spirituală, trebuie să identificăm zidul, iar cuvântul care ne deschide această perspectivă este cel din Isaia 59:1, 2 ,,Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!”

Acest zid construit de noi înşine prin păcatele noastre, ne-a separat de Dumnezeu şi noi am rămas de cealaltă parte, aşa cum se exprima marele erudit C.S Lewis, într-un teritoriu ocupat de duşman. Acest zid, conform versetelor din Isaia, face ca noi oamenii:

  • Să fim separaţi de Dumnezeu şi drept consecinţă să ne luptăm ca şi peştele pe uscat (căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic – Ioan 15:5).
  • Să ne rugăm şi să nu fim ascultaţi, care duce la descurajare, la necredinţă şi chiar la revoltă.
  • Să nu vedem ce este dincolo, ajungând să credem că de fapt nici nu există un „dincolo”. Atâţia oameni au ajuns să creadă şi să spună că totul este aici şi totul se sfârşeşte la marginea gropii, pentru că au mintea şi conştiinţa întunecată de păcat – 2 Corinteni 4:3-4 ,,Şi, dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu”.

Omul a ajuns astfel într-o stare de neputinţă încât nu mai avea putere nici să lupte şi nici să discearnă realitatea spirituală. Doar acea fărâmă de divinitate numită „gândul veşniciei” era totuşi atât de bine aşezată în noi, încât omului îi era imposibil să o şteargă.

Totuşi, în acest climat negativ şi pesimist, la un moment dat a apărut printre noi Unul care era ca şi noi, dar se deosebea de noi atât de mult. Cineva de dincolo de zid a venit la noi, deoarece noi nu am fi putut sub nici o formă să trecem dincolo. Deci iniţiativa a venit de acolo. Care ar fi putut fi motivaţia pentru care acel Unul a venit la mizeria şi neputinţele noastre? Oricât de mult aş încerca să-mi folosesc imaginaţia, găsesc doar una singură: iubirea – Isaia 53:6 Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

Domnul Isus, în acest context vine şi ne spune: Eu sunt Uşa, adică ne dă de înţeles că El a venit să facă o spărtură în zid şi prin această poartă deschisă de El însuşi, noi putem să trecem dincolo. Analizând versetele din preambul, putem să înţelegem mai în profunzime cuvintele adresate nouă de Domnl Isus. Astfel vom înţelege că:

1. Există doar un singur drum, o singură uşă, prin care putem trece dincolo (Eu sunt Uşa oilor – vers. 7). Uşa (şi nu o uşă), fiind articulat, are nu numai o conotaţie descriptivă ci şi una exclusivistă. Nu există alte uşi, alte drumuri, alte doctrine sau alte persoane care ne pot scoate din starea în care suntem. Au existat de-a lungul istoriei lideri care au venit cu programe şi ideologii pe care le-au pus în practică, promiţându-ne că ne vor scoate din impas. La început lucrurile păreau că merg bine numai că nu ştiu cum se făcea că ceva se strica şi iarăşi ne-am văzut aruncaţi în mizerie şi ruine. Nu căutaţi salvarea în altă parte că veţi fi dezamăgiţi, deoarece în cele din urmă omul nu este decât om, iar alte divinităţi nu sunt decât o iluzie – Faptele apostolilor 4:12 ,,În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.”

2. Dincolo de zid beneficiem de protecţie (Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească – vers. 10a). Noi fiind în teritoriu ocupat de duşman, nu avem nici o şansă. Scopul diavolului este să ne distrugă, să ne omoare, chiar dacă la început ne amăgeşte cu cuvinte frumoase, imagini colorate şi prăjituri dulci – Proverbe 14:12 Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. Numai trecând dincolo de zid vom ieşi de sub influenţa nefastă a Celui Rău şi acolo beneficiem de protecţie – 1 Petru 1:5 ,,Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!” Ioan 10:27-28 ,,Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea”.

3. Dincolo de zid este belşug (Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug – vers. 10b). Ştiu că este greu săm definim belşugul, deoarece imediat ne gândim doar la bunăstarea fizică sau materială. Acest verset se referă în primul rând la un belşug spiritual, acel al vieţii care trece de limitele cunoscute. Noi aici suntem orbiţi de dumnezeul veacului acestuia, nu vedem ce este dincolo, perspectivele noastre fiind limitate. Domnul Isus a venit să ne lumineze ochii inimii ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi (Efeseni 1:18). O viaţă din belşug în limbajul biblic trebuie înţeleasă ca fiind o stare de mulţumire, de pace, a unei armonii interioare, având o perspectivă eternă asupra vieţii. Într-o astfel de stare vom putea să-i slujim lui Dumnezeu cu credincioşie şi atunci când suntem în sărăcie (materială) ca şi atunci când le avem pe toate din abundenţă sau ne bucurăm de o poziţie socială înaltă.

4. Intrăm în antecamera Împărăţiei Cerului. Acest „dincolo” este destul de greu de definit, deoarece este un termen complex. Mântuirea în sensul ei absolut se referă atăt la o stare cât şi la un loc. Deocamdată cei ce trec prin Uşă, experimentează mântuirea ca stare, locul fiind disponibil nouă mai târziu. De aceea am folosit această expresie „antecamera Împărăţiei Cerului”. Pentru a fi înţeles cea mai bună imagine în cazul acesta este cea a unei ambasade. Aceasta este reprezentanţa unei ţări într-o altă ţară. Ea dispune de toate caracteristicile ce definesc ţara respectivă numai că se află într-un teritoriu diferit ca locaţie, putând fi aşezată chiar în locuri ostile şi neprimitoare. Pentru a intra într-o ambasadă cineva trebuie să ne deschidă o uşă. Dacă suntem într-un teritoriu ostil, această ambasadă ne va oferi protecţie, adăpost şi hrană. Apoi dacă suntem de acord cu regulile care sunt înăuntru şi ne angajăm că le vom respecta, vom primi o viză care ne va oferi posibilitatea de a intra în ţara respectivă. Mai avem nevoie de un mijloc de transport şi de un bilet de călătorie pe care realizăm că nu-l putem plăti. Ni se spune atunci că Cineva de dincolo va veni El însuşi şi îi va lua pe toţi acei care au intrat acolo, numai că nu ştie nimeni când se va întâmpla aceasta. Nu ne rămâne decât să aşteptăm cu răbdare şi consecvenţă până când El va veni după noi.

Încă ceva înainte de a pune punct şi a face clic pe enviar (trimite) ca acest mesaj să ajungă în cele patru vânturi. Să nu aveţi de gând să ieşiţi din ambasadă după ce odată aţi intrat acolo. Petru ne spune că Cel Rău dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită (1 Petru 5:8). Eu înţeleg că diavolul încearcă să intre acolo unde sunt credincioşii răscumpăraţi, dar nu poate. Şi dacă nu poate să intre, atunci îi aşteaptă afară. Rămâneţi aici chiar dacă de moment suntem doar în antecameră. Va veni ziua când se va deschide o altă uşă şi atunci vom vedea totul desluşit.

Pentru acei care nu aţi intrat prin această Uşă care este Isus Hristos, nu pregetaţi să faceţi pasul. Dincolo vă aşteaptă lucruri pe care nu le-aţi experimentat niciodată. Merită să încercaţi şi vă garantez că nu veţi fi dezamăgiţi.

Azi 12.01.2014 – Vado Ligure – Italia (ora 13:30)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s