Vremurile care vor veni – lecția lui Iacov

Iacov a chemat pe fiii săi şi a zis: „Strângeţi-vă şi vă voi vesti ce vi se va întâmpla în vremurile care vor veni. (Geneza 49:1)

Fiecare dintre noi am vrea să știm ce se va întâmpla mâine. Incertitudinea este o angoasă de care nu ne putem elibera, care apoi dă naștere la o stare numită nesiguranță. Această nesiguranță poate să degenereze și să ducă la alte stări mai accentuate, la o frică patologică, ceea ce ne va face să privim înainte cu teamă. Dacă am putea să știm doar ceva din viitorul imediat, am fii mai liniștiți, își spun cei mai mulți dintre noi. Așa se explică existența unei mulțimi de prezicători, ghicitori, cititori în stele sau altceva, descântători, astrologi, etc, care fac mulți bani exploatând cu succes naivitatea, credulitatea și slăbiciunea omului în ceea ce privește viitorul. Pentru cei din bisericile care acceptă profeția ca fiind o lucrare autentică și actuală, și care sunt preocupați peste măsură de ceea ce la va spune Domnul prin intermediul profeției, vreau să le recomand prudență și cumpătare în căutările lor privind lucrurile ascunse. Recomand acestea deoarece lipsa de maturitate ne poate duce pe drumuri greșite, distanța dintre profeția autentică și ocultism nefiind prea mare.

Dacă tot vrem să știm ce ne rezervă viitorul, acum la început de an, ar fii bine să privim la acest cuvânt din Vechiul Testament, în care patriarhul Iacov ne dă o lecție privind vremurile care vor veni. Copiii lui erau la fel de preocupați ca și noi astăzi de ce li se va întâmpla în viitorul imediat sau mai îndepărtat. Vă propun să privim la câțiva dintre aceștia:

Ruben – este vinovat de păcatul curviei de care nu se căiește (Genesa 35:22). Rezultatul este că acesta va pierde dreptul de întâi născut (Genesa 49:3, 4; 1 Cronici 5:1) și urmașii lui se pierd la rândul lor în mediocritate și devin o seminție puțin relevantă în Israel. Vor ieși în evidență doar o singură dată prin Datan și Abiram, care împreună cu levitul Core sunt exponenții răscoalei împotriva lui Moise (Numeri cap. 16).

Simeon – este vinovat de păcatul neascultării, al nesupunerii și al fățărniciei (Genesa 34:25 – 30). Ura se transformă în violență urmată de crime oribile, jafuri și hoție. Nu ni se spune nicăieri că s-ar fi pocăit de păcatul lui și Iacov îi prezice un viitor sumbru. Conform Numeri 1:22, la Sinai simeoniții erau în număr de 59 300 persoane, iar 40 de ani mai târziu în fața Iordanului, numără aproape două treimi mai puțin – 22 200 (Numeri 26:14), în timp ce celelalte triburi își mențin efectivele sau chiar înregistrează creșteri. În Iosua 19:9, primește moștenire în mijlocul copiilor lui Iuda, iar în 1 Cronici 4:42, o parte din urmașii lor se stabilesc în Seir printre edomiți. Devine una dintre semințiile cel mai puțin relevante în istoria Israelului.

Levi – este vinovat de același păcat ca și Simeon și îi este prezis același destin. Momentul schimbării intervine atunci când Levi ia o hotărâre crucială într-un moment important, la chemarea lui Moise, plătind un preț foarte scump – Exod 32:25, 26 – Moise a văzut că poporul era fără frâu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu, spre batjocura vrăjmaşilor săi; s-a aşezat la uşa taberei şi a zis: „Cine este pentru Domnul să vină la mine!” Şi toţi copiii lui Levi s-au strâns la el. Levi rămâne risipit în Israel dar este chemat în felul acesta să-l slujească pe Jehova și să meargă la popor cu acest mesaj (Deuteronom 10:8, 9).

Iuda – păcătuiește și el ca și Ruben dar când este confruntat cu păcatul, recunoaște și se căiește (Genesa 38:26). Al doilea moment important este atunci când se pune chezaș pentru fratele lui Beniamin (Genesa 43:8, 9; 44:30 – 33). Iuda este dispus să se sacrifice pe sine pentru binele întregii familii. Iacov îi profețește un viitor în care el va fi conducător și din el se va naște Mesia. Iuda va deveni tribul cu cea mai mare influență din istoria Israelului.

Iosif – nu se lasă dominat de ură față de frații lui și nici nu se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu,considerându-L nedrept sau lipsit de putere. El vede în sclavia și în temnița lui, un mijloc prin care Dumnezeu a hotărât ca să-i salveze familia de la foamete (Genesa 45:5 – 8). Îi iartă pe frații lui dar îi constrânge ca aceștia să-și recunoască păcatul. Iosif primește dreptul de întâi născut și prin fiul său Efraim, devine o seminție dominantă în Regatul de nord.

Relevanța în istorie, a celor cinci fii ai lui Iacov pe care i-am studiat mai sus poate să fie vizualizată și prin frecvența prin care aceste nume apar scrise în Scriptură. Astfel, Iuda apare de aproximativ 500 de ori; Iosif – 256; Efraim – 166; Manase – 139 (total pt. Iosif 561); Levi – 317; Ruben – 85; Simeon – 49. De aici se poate vedea că Iosif și Iuda sunt de 7 ori mai relevanți decât Ruben și de 10 ori mai mult decât Simeon.

Ce învățăm de aici ???

1. Faptele din trecut ne prefigurează viitorul nostru. Exempul lui Ruben și Simeon sunt evidente în această privință. Pe vremea lui Ieremia, când poporul se confrunta cu o criză morală fără precedent, proorocul îi trimite pe evrei în trecut: Cum poţi să zici: „Nu m-am spurcat şi nu m-am dus după Baali”? Priveşte-ţi urma paşilor în vale şi vezi ce ai făcut, dromader iute la mers şi care baţi drumurile şi le încrucişezi! (Ieremia 2:23), iar Obadia este și mai categoric: Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău. (Obadia 1:15)

În aceeași ordine de idei, Ioab trebuie să moară pentru că a omorât pe doi oameni în timp de pace, în timp ce Barzilai este pus în cinste pentru că l-a ajutat pe David în momente dificile (1 Împărați 2:5 – 7).

2. Atitudinea noastră față de păcatul comis este determinantă. Iuda își recunoaște păcatul, dar Simeon, Ruben și Levi, nu și-l recunosc. Iosif, nu se lasă atras în mreaja păcatului curviei, al răzvrătirii, sau al răzbunării. David păcătuiește foarte grav, dar când este confruntat cu acesta se recunoaște și se pocăiește, drept urmare are parte de îndurarea lui Dumnezeu în viitor, în timp ce predecesorul său Saul stăruind în neascultare, a ajuns să cadă în dizgrația lui Dumnezeu pentru totdeauna. Planul inițial al lui Dumnezeu pentru Saul era ca să-i consolideze domnia, dar Saul prin păcat, schimbă acest plan: Samuel a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel; (1 Samuel 13:13).

3. Deciziile din momentele importante ale vieții au o deosebită relevanță în viitor. Iuda se pune chezaș pentru fratele lui, pentru binele întregii familii și Levi trece de partea lui Moise și a Domnului în momente de tensiune și confuzie, cu prețul jertfei de sine și a fraților săi. David după ce păcătuiește, poruncind numărătoarea poporului, alege să cadă în mâna Domnului deoarece îndurările Lui sunt nemărginite (1 Cronici 21:10 – 13). În vremuri tulburi, departe de casă și fiind rob în Babilon, Daniel s-a hotărât să nu se spurce (Daniel 1:8, 9), rezultatul statorniciei lui fiind un viitor în funcții înalte atât în Imperiul Babilonian cât și în cel medo-persan. Fiul risipitor se întoarce acasă unde îl aștepta tata, după ce și acesta își vine în fire și decide că singura lui salvare se găsește acasă (Luca 15:17).

Ce va aduce anul 2014 ??? Înainte de a ne pune această întrebare trebuie să privim în urmă să vedem ce am lăsat. Trebuie să avem în vedere comportamentul nostru și să rezolvăm problema păcatului comis în trecut, apoi să luăm deciziile corecte și să fim consecvenți și serioși pentru a le duce la îndeplinire.

Dumnezeu să ne ajute.

Un gând despre „Vremurile care vor veni – lecția lui Iacov

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s