Totuși întunericul nu va împărăți veșnic

ISAIA 9:1 – 7 

Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor (Isaia 9:1).


Mesajul profetic din Isaia cap. 9 este prin excelență un mesaj al speranței și în totală contradicție cu cel din capitolul anterior. Dar acest totuși cu care începe capitolul 9 ne trimite la cuvintele spuse mai înainte cu care face legătura. Cu alte cuvinte, mesajul negativ și pesimist din capitolul 8 nu este definitiv. Încă mai există șanse ca situația în care se găsește omul să poată fi schimbată, mai există speranță.

Cuvintele profetice ale lui Isaia, pe lângă faptul că se referă la fapte prezente și evenimente concrete ce se vor întâmpla în viitor cu poporul Israel, au și un caracter evanghelic, ce pot fi aplicate cu ușurință prezentului.

Capitolul 8, după cum spuneam anterior, conține un mesaj negativ, descriind situația dezastruoasă în care se afla Israelul din punct de vedere spiritual, situație care afecta toate celelalte aspecte ale vieții sociale. Amenințarea asiriană dinspre nord era o realitate la care nu i se putea face față, de aceea toate eforturile poporului erau zadarnice. Deriva spirituală în care se afla poporul, l-a făcut ca să apeleze la practici oculte, iar omul de rând, fără de orizont și fără viitor, nu mai avea respect nici pentru Dumnezeu, nici pentru împăratul.

Lumea de astăzi nu se deosebește prea mult de acele vremuri îndepărtate. Nesiguranța și incertitudinea zilei de mâine sunt problemele curente ale omului modern. Cei mai mulți percep evenimentele lumii acesteia ca fiind o permanentă amenințare la viața lor. Această lume globalizată, este structurată în așa manieră că evenimente negative care au loc în cele mai îndepărtate locuri, vor influența negativ multe alte domenii, care aparent nu au nici un fel de legătură între ele. Mereu ne simțim amenințați, nesiguri și orizontul ni se pare tot mai sumbru.

Pe acest fond și cumulat cu faptul că slujbele din biserici sunt tot mai puțin relevante, tot mai mulți oameni își caută împlinirea spirituală în practicile oculte. Religiile orientale înregistrează cele mai mari creșteri în lumea modernă, în timp ce creștinismul este în scădere și cu discrepanțe ridicate între creștinii declarați și creștinii practicanți. În această situație, vedem un tot mai puțin respect față de divinitate, Dumnezeu și apoi guvernanții fiind făcuți responsabili de toate relele din societatea de azi.

În aceste condiții, cuvântul din capitolul 9, vine să contracareze pesimismul și incertitudinea despre care am vorbit: …… întunericul nu va domni veșnic pe pământul în care acum este necaz. După ce enumeră câteva beneficii pe care poporul le va experimenta, ni se spune și cine va face aceste lucruri. Este cineva care vine din afară, deoarece cei dinăuntru (adică noi) nu erau capabili să se elibereze singuri: Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii”(vers. 6).

Dintre efectele pozitive ale venirii Copilului, primul se materializează prin venirea luminii: poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină. Eu cred că aici nu se referă în primul rând la lumină ca și entitate ci mai degrabă la efectele acesteia în viața noastră personală. La un moment dat a apărut pe scena istoriei un om care era ca și noi, dar totuși era deosebit: și noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului născut din Tatăl (Ioan 1:14). Isus Hristos
a venit în lume ca să ne deschidă orizontul, să privim la El și să ne dăm seama de închisoarea în care suntem și să ne dorim să ieșim din ea.

Al doilea efect pozitiv se evidențiază prin redarea demnității umane, demnitate pe care omul și-a pierdut-o prin căderea lui în păcat: După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor. Pe lângă faptul că majoritatea oamenilor de-a lungul istoriei umane au fost sub dominația celor puțini, omul era robul propriilor lui slăbiciuni, vicii și păcate care îl țineau legat. Isus a venit ca să ne redea demnitatea pierdută, să avem curajul și tăria să ne ridicăm privirea spre Cer de unde ne vine izbăvirea. Domnul Isus nu a ocolit nici pe leproșii de la marginea satului, nici pe cerșetori și nici pe femeia adulteră. La toți aceștia le-a redat demnitatea.

Următorul efect pozitiv (al treilea) al venirii Domnului Isus este binecuvântarea pe care El ne-o oferă: Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii; şi el se bucură înaintea Ta cum se bucură la seceriş, cum se înveseleşte la împărţirea prăzii (vers. 3). Secerișul reprezintă rezultatul muncii noastre iar prada este rezultatul luptei noastre. Când vorbește de seceriș, nu se referă la mulțimea bogățiilor pe care credinciosul le va acumula, ci accentul cade pe bucurie. O bucurie personală marcată de o inimă mulțumită, care vede binecuvântarea Domnului în cele mai mărunte lucruri: Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăț necurmat (Proverbe 15:15). Prada de război este rezultatul luptei și în acest caz se referă la o altă binecuvântare care trece dincolo de limitele cunoscute de noi, spre veșnicie. Isus a venit ca să lupte cu diavolul, să-l biruiască și astfel să dea drumul captivilor. În acest caz, noi ne bucurăm de libertatea obținută pentru care a luptat Hristos. Pe de altă parte, viața de credință este o luptă continuă, fiecare dintre noi trebuind să se lupte zilnic cu ispitele și tentațiile venite din afară. Lupta care termină în biruință are ca sfârșit Cununa neprihănirii: M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept (2 Timotei 4:7, 8).

A patra schimbare pozitivă, marcată de venirea lui Isus, are de-a face cu schimbări macro-sociale:
El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui (vers. 7). Isus a venit și ca să schimbe orânduirile sociale și să pregătească poporul pentru o Împărăție veșnică. Creștinismul, cu un început timid, pe fondul respingerii și persecuției, a ajuns în cele din urmă să domine lumea și să marcheze reperele dezvoltării sociale. Nu putem să ignorăm aici și greșelile pe care liderii religioși ai vremii le-au promovat și care au avut efecte negative în istorie. Totuși, acestea trebuiesc puse pe seama unor oameni care au abuzat de pozițiile lor la un moment dat, dar ele nu reprezintă trăsătura de bază a eticii și moralei creștine, promovate de către Domnul Isus.

Schimbările sociale pe care creștinismul le-a adus, nu sunt decât o umbră a ceea ce va urma, o imagine palidă a unei realități pe care o vedem doar prin credință. O vom vedea în întregime, în toată frumusețea și splendoarea ei, doar atunci când vom sfârși lupta și alergarea. De asemenea trebuie să avem în vedere un alt aspect foarte important. Sunt atâția oameni care încă mai trăiesc în întuneric, deși Lumina este atât de aproape de ei. Noi suntem ambasadorii Luminii pe care trebuie să o ducem oamenilor, așa cum Isaia și-a rostit profețiile în acele vremuri tulburi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s