Creștinul de la ceasul al nouălea

Faptele Apostolilor 3:1 – 11 „Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea” 

Mersul regulat la biserică este o componentă importantă din viața devoțională a unui creștin autentic. Bineînțeles că aceasta nu este totul și există pericolul real de a transforma mersul la biserică într-o simplă rutină. Aici contribuie numeroși factori precum maturitatea spirituală a individului, nivelul de maturitate al bisericii în ansamblu, viziunea liderilor, etc.

Versetul din preambul reliefează un principiu la care bine ar fi să luăm aminte: trebuie să avem un timp prestabilit pentru închinare și părtășie de care să ne ținem în mod serios și consecvent.

Versetele următoare merg puțin mai departe și scot în evidență câteva caracteristici de bază ale unui creștin care ține cont de principiul de mai sus.

1. Credinciosul care merge regulat la biserică trebuie să manifeste sensibilitate față de cei din afara bisericii. Câți evrei oare nu au trecut pe lângă acel cerșetor olog de la poarta templului și au trecut nepăsători chiar dacă urmau să intre în templu în minutele următoare. Oamenii din lume au așteptări de la noi. Unele dintre acestea sunt așteptări pasive, adică ei vreau ca noi să manifestăm anumite calități sociale și spirituale mai deosebite, dar ei ceilalți, să-și vadă de drumul lor. Alții manifestă alt tip de așteptări față de biserică și față de cei ce merg la biserică, pe care eu le-aș numi așteptări superficiale (este cazul cerșetorului de la poartă care aștepta o monedă). Oamenii în general au o oarecare teamă de divinitate și aceasta coroborată cu sentimentele de nesiguranță, de singurătate și teama de necunoscut, specifice omului modern, îi fac pe mulți să caute o oarecare apropiere de biserică și de Dumnezeu. Dar au în vedere doar bunăstarea și protecția de fiecare zi. Mai sunt unii și din păcate sunt puțini care au așteptări mai profunde, de esență (cazul lui Bartimeu care cerea vindecare). Aceștia au în vedere restabilirea relației lor cu Dumnezeu care va genera bunăstarea lor spirituală pe termen lung, cu bătaie dincolo de limitele acestei vieți pământești. Credinciosul autentic este chemat ca să fie sensibil la nevoile celor din lume și pe cei superficiali în așteptări să-i călăuzească spre problemele mai profunde care le au, dar care sunt anihilate de multitudinea problemelor cotidiene. Fenomenul specific lumii de azi, care este generalizat, este lipsa de sensibilitate a omului modern, individualismul, nepăsarea și indiferența.

2. Credinciosul care merge regulat la biserică trebuie să fie plin de Duhul Sfânt. Vitalitatea spirituală iese în evidență în momentele în care suntem puși la probă. „Dacă slăbești în ziua necazului, mică îți este puterea” (Proverbe 24:10). Psalmistul simte la un moment dat în interiorul lui cuvinte pline de farmec care îi clocotesc în inimă (Psalmul 45:1) și că paharul lui este plin de dă peste el (Psalmul 23:5). Întrebarea mea este: dacă suntem plini și de ce suntem plini?  Matei 6:22, 23 Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric.

Ce înțeleg eu de aici este că trebuie să fim foarte atenți la ceea ce intră în interiorul nostru prin intermediul văzului. Dacă ne hrănim cu lucruri spirituale, tot trupul nostru va fi plin de lumină, dar dacă permitem să intre toate mizeriile lumii acesteia, să nu ne mirăm că falimentăm în momentele în care credința ne este testată. Să nu uităm că Domnul Isus, plin de Duhul Sfânt … a fost dus de Duhul în pustiu, unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile (Luca 4;1, 2), Petru, plin de Duhul Sfânt a răspuns elitei religioase din Israel (Faptele Ap. 4:8) și Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a opus cu succes lui Elima, vrăjitorul din Cipru (Faptele Ap. 13:9).

3. În al treilea rând, creștinul de la ceasul al nouălea trebuie să aibă o bună reputație. Datorită comportamentului etic, a învățăturilor promovate și al autorității spirituale, apostolii au devenit foarte apreciați între oamenii de rând. Datorită vindecării ologului, preoții nu puteau să zică nimic împotriva lor (Faptele ap. 4:140. Ioan Botezătorul era socotit de norod drept prooroc, drept urmare aceeiași preoți nu au putut răspunde lui Isus atunci când au fost întrebați despre botezul lui, deoarece se temeau de popor (Matei 21:25, 26). O bună reputație se câștigă încet printr-un comportament consecvent cu Scriptura și fiind fidel principiilor de credință, indiferent de circumstanțe. O mărturie defectuoasă a creștinilor în lume va fi speculată și exploatată de diavol în deserviciul lucrării lui Dumnezeu. Romani 2:24 – căci din pricina voastră este hulit numele lui Dumnezeu între neamuri.   Tit 2:6-8 Sfătuieşte, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie, de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău de noi. 

4. În cele din urmă, mai putem observa din textul nostru că acel credincios autentic, niciodată nu-și asumă meritele. Oamenii au început să se uite cu alți ochi la cei doi apostoli, după ce a fost vindecat ologul. Însă Petru și Ioan nu s-au lăsat flatați de mulțime, arătând imediat cine este de fapt Vindecătorul și cui i se cuvin de fapt meritele. Pavel și Barnaba (Faptele Ap. 13), după ce vindecă un olog în Listra ajung să fie divinizați de localnici, dar și aceștia lămuresc imediat lucrurile. Datorită căderii omului în păcat, există în noi această tendință de a ne atribui nouă meritele, de a ne considera superiori altora, de a ne crede importanți. Slăbiciunea umană la acest aspect este la fel speculată și folosită de diavolul pentru a discredita credincioșii și implicit lucrarea lui Dumnezeu. Ce ni se cere nouă este o atitudine cumpătată despre noi înșine știind că Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har (1 Petru 5:5).

Cred că este timpul ca să privim la noi, să ne vedem indiferența și nepăsarea ce ne-a cuprins, să ne vedem lipsa de vitalitate spirituală, să încetăm cu trăirea noastră duplicitară și să nu ne mai considerăm nici importanți și nici virtuoși. Dumnezeu este gata să ne dăruiască puterea necesară, în momentele necesare și la locurile potrivite, pentru a fi de folos în lucrarea Lui.

În încheiere îndemn pe toți cei care vor citi acest material până la capăt, să ne unim eforturile pentru a face ceva cu cei care merg din ce în ce mai rar la biserică. Spuneam la început că mersul la biserică nu este totul, dar a nu merge deloc sau doar din când în când, este mult mai rău, atât pentru ei cât mai ales pentru copiii lor.

Fiți consecvenți, nu încetați să mergeți la Casa Domnului, la ceasul al nouălea (adică regulat). 

2 gânduri despre „Creștinul de la ceasul al nouălea

  1. Daca nasterea din nou nu s-a produs in mine, mersul la biserica, chiar la ora noua, n-are nici o valoare si intra in categoria lucrurilor degeaba. Nu va mai obositi sa convingeti oameni sa mearga la biserica, ca atit timp cit ele sint populate cu tot felul de buruieni si uritanii, oitele vor cauta un adapost in alta parte. Mai intereseaza pe cineva sufletele oamenilor?

  2. Da, sunt inca si astazi oameni intresati de sufletele altora, care din pacate sunt intr-o continua cadere. Daca esti intresat/a de un schimb de pareri legate de credinta si de eventualul progres al nasterii din nou, te pot ajuta prin harul Domnului nostru Isus Hristos. Astept un mesaj pe adresa de email. O zi frumoasa alaturi de Dumnezeu. Pacea Domnului ISUS!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s