Prețul libertății – ce se întâmplă când ne folosim greșit libertatea

Libertatea (conform DEX) este posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a societății.

Putem vorbi de libertate individuală sau colectivă, de libertate de gândire, libertate a cuvântului, libertate de conștiință, etc. Libertatea prin definiție, este un drept al tuturor persoanelor indiferent de condiția socială, nivelul de educație, regimul politic, zona geografică sau perioada istorică în care acestea trăiesc. Această afirmație este adevărată nu prin prisma unei ideologii, a unei filozofii sau al unui discurs bine prezentat de către politicianul care este la moda zilei. Dreptul la libertate își are originea undeva mai sus în însăși planul inițial al lui Dumnezeu pentru om în Grădina Edenului (Genesa 2:15 – 17).

Ținînd cont de acest adevăr, părinții fondatori americani, au declarat atunci când luptau pentru libertatea poporului lor: ,,Considerăm aceste adevăruri ca fiind evidente prin ele însele, că toți oamenii sunt creați egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite drepturi inalienabile, că printre acestea se află Viața, Libertatea și căutarea Fericirii” (Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii față  de Marea Britanie, 4 Iulie 1776).

De asemenea, Primul Amendament al Constituției SUA, are ca scop apărarea libertății de conștiință, a libertății religioase și a libertății de exprimare, clauza având un caracter absolut, adică niciodată, nimeni nu va putea să emită o lege care să anuleze sau să limiteze aceste drepturi.

Totuși, realitatea de-a lungul istoriei, cît și astăzi este atât de diferită. Câți oameni și câte popoare nu dispun de cele mai elementare noțiuni de libertate? Conform raportului anual al Amnesty International pe 2013, în anul 2012 existau 15,2 milioane de refugiați dintre care 46% minori; între 794 000 și 1 115 000 persoane și-au pierdut viața în 131 de conflicte armate; în 80 de țări cetățenilor le este negată sistematic dreptatea în procese judecătorești parțiale și injuste; în 112 țări, cetățenii acestora au fost torturați; în 101 țări a fost reprimat dreptul cetățenilor la liberă exprimare.

Nu despre acest fel de libertate doresc să scriu în continuare, deși subiectul este important, interesant și atractiv. Biblia vorbește despre o altă libertate și despre un altfel de robie. În Luca 15:11 – 32, Domnul Isus tratează problema sub forma unei pilde (cunoscută ca pilda fiului risipitor). Fiul cel mai tânăr tânjea după libertate, iar el înțelegea prin aceasta să nu mai trăiască sub autoritatea tatălui, libertatea de a dispune de propriile resurse economice și posibilitatea de a face orice din punct de vedere moral. Curios lucru, dar tatăl său îi dă totul ce i se cuvine din avere și-l lasă să plece. Deznodământul îl cunoaștem cu toții, inclusiv cei ce nu prea citesc în Biblie.

Primul faliment al acestui tânăr este unul moral. Nu se dă în lături de la nici un fel de comportament și nici nu are mustrări de conștiință. Probabil că și atunci funcționa sintagma ,,dacă-ți place fă-o”.

Al doilea faliment care urmează, este falimentul material. Se termină banii și aceasta datorită cheltuielilor nechibzuite și pe fondul foametei din țara aceea. Neavând bani este obligat să accepte orice compromis. Ion Creangă spunea că ,,golătatea se înconjură, dar foamea dă de-a dreptul”. Aceasta ne duce la un al treilea faliment, la cel social, când omul se pretează la orice doar pentru a câștiga un ban.

Cel de-al patrulea faliment este cel spiritual. Numai atunci cînd ajunge în starea cea mai de jos, păstor la porci și mai flămând decât aceștia, realizează că el de fapt s-a despărțit de tatăl lui și tot ceea ce i se întâmplă are această cauză: plecarea lui de acasă. Nici Samson nu și-a dat seama că Dumnezeu se depărtase de el, decât atunci când s-a aflat fără de ochi și la râșniță în temnița filistenilor.

Aș putea să dau multe exemple contemporane de oameni, unii chiar celebrii care și-au folosit greșit libertatea și care în final au ajuns la faliment. Unii au fost răpuși de propriile vicii, alții au cedat presiunilor emoționale și sociale și și-au pus capăt zilelor și alții s-au întâlnit cu Dumnezeu care le-a salvat viața atât fizică cât și spirituală.

Ce înțeleg eu din pilda fiului risipitor:

  • libertatea nu funcționează în absența unor legi s-au norme. În Eden, Dumnezeu le dă oamenilor libertatea dar le pune anumite hotare; Samson dispune de putere dar numai într-un anumit cadru; Pavel vorbește de libertate dar atrage atenția ca să nu facem din aceasta o haină a răutății, iar în versetul următor vorbește despre o lege. Societatea modernă nu concepe libertate fără de autoritate.
  • Dumnezeu nu obligă pe nimeni ca să-i respecte legile și normele. El ne-a lăsat capacitatea și disponibilitatea de a alege (Deuteronom 30:15 – 19; Iosua 24:15).
  • Cei care tânjesc după libertatea fiului risipitor, în final vor ajunge robi, falimentul fiind inevitabil.
  • Când omul ajunge la capătul resurselor și posibilităților, are mari șanse ca acolo să se întâlnească cu Dumnezeu. În astfel de situații, omul de obicei capitulează și fie se lasă la îndemâna celui rău care oricum vrea să îl distrugă, fie cade în genunchi și-și recunoaște falimentele, netrebnicia, mizeria și păcatul. De astfel de oameni are nevoie Dumnezeu.
    Marcu 2:17
    „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”; Isaia 53:5
    Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.

Libertatea are un preț al ei. Popoarele își cinstesc eroii, cei ce s-au jertfit pentru libertate pe câmpul de luptă, în disputele diplomatice sau în sălile de judecată. Dumnezeu ne-a creat ca să fim liberi dar noi ne-am răzvrătit împotriva lui și am ajuns robi. Din această robie ne-a eliberat Isus Hristos, redându-ne libertatea. Dacă Hristos a plătit prețul suprem, atunci nouă nu ne rămîne decât să plătim prețul ascultării de El, al respectării și împlinirii normelor Scripturii, al consecvenței și al fidelității față de Dumnezeu indiferent că circumstanțele ne sunt favorabile sau potrivnice.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s