SFATURI PENTRU CEI CARE CAUTĂ DE LUCRU

     „Întâi să caute Împărăţia lui Dumnezeu şi celelalte le vor fi date pe deasupra. Al doilea, să se roage Domnului pentru lucru. Al treilea, să fie răbdători în aceste vremuri dificile. Al patrulea, să caute de lucru. Al cincilea, să accepte orice angajament cinstit ce li se oferă. Al şaselea, să fie economi, nu risipitori”.
Cred că este bine să luăm seama la ele, deși poate unii ar fi înclinați să spună că astfel de sfaturi nu le poate da decît o persoană care a trecut printr-o astfel de stare. Cred că are dreptate cine gândește așa. Nu m-aș fi încumetat probabil niciodată să intru aici, dar sfaturile de mai sus, deși sunt atât de actuale astăzi, nu sunt nici produsul minții mele (deși sunt întru totul de acord cu ele) și nici nu au fost scrise de cineva, contemporan nouă. Am dat de ele lecturând niște fragmente pe care le-am copiat dintr-o carte pe care am citit-o mai demult. Este vorba despre cartea „Rugul în flăcări” scrisă de Petru Popovici și care este o biografie a marelui evanghelist D. L. Moody. Iată că și în secolul 19 oamenii se confruntau cu aceleași probleme ca și noi și mai important este că și atunci acei care aveau o relație reală cu Dumnezeu, gândeau la fel, despre modul cum trebuie abordate problemele sociale dintr-o perspectivă biblică.
Moody, pe lângă faptul că a fost un mare evanghelist, s-a ocupat și de problemele sociale, dobândind astfel o mare experiență în lucrul cu oamenii. A organizat și a condus YMCA (Asociația Tinerilor Bărbați Creștini) în cadrul căreia organiza vizite la familiile sărace din Chicago, împărțea ajutoare și îi chema la rugăciunea de la amiază de la sediul asociației. În felul acesta multe familii s-au întors la Hristos. Moody nu prea aprecia efortul pentru ameliorarea situației săracilor doar printr-o bucățică de pâine. Viziunea lui era că oamenii trebuiesc ajutați ca să iasă din impas și apoi să se descurce singuri. Iată ce spunea el despre experiențele trăite în acest domeniu:
„Pe când eram secretar al asociaţiei la Chicago – povestea el – oamenii s-au obişnuit să vină să ceară de lucru, îmi spuneau de suferinţele lor, că nu au de lucru şi au nevoie de ajutor. Până în cele din urmă, am procurat nişte trunchiuri de copaci. Am cumpărat şi câteva fierăstraie şi capre de tăiat lemne, păstrându-le într-un loc dosnic. Şi iată că veni un om să ceară ajutor”.
— „Dar pentru ce nu lucraţi?” l-am întrebat.
— „Nu primesc nicăieri de lucru”.
— „Aţi fi gata să lucraţi orice?”
— „Da, orice!”
— „Vreţi să tăiaţi lemne?”
—”Da!”
— „Foarte bine”. Dar când aduceam fierăstrăul afară la tăiat, trebuia să stea acolo şi un băiat de pază, ca nu cumva omul să plece cu fierăstrăul. Câteodată lucrătorul spunea: „Mă duc acasă să spun soţiei că am găsit de lucru”. Şi dus era, nu-l mai vedeam. În tot timpul iernii n-am avut decât câteva lemne tăiate”.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s