ISIS sechestrează 90 de creştini în Siria (din ciclul – „Pulsul persecuţiei religioase”)

După sechestrul celor 21 de creştini egipteni în Libia şi executarea lor ulterioară într-un mod atât de barbar,  lucru ce a indignat o lume întreagă, teroriştii Statului Islamic din Irak şi Siria le urmează exemplul, sechestrând un număr de cel puţin 90 de creştini în nord-estul Siriei. Acest grup aparţine minorităţii etnice asiriene, iar informaţia a fost facilitată de Observatorul Sirian al Drepturilor Omului (OSDH), organizaţie ce îşi are sediul în Londra.

refugiados-sirios

Copii refugiaţi din Siria

Sechestrul s-a produs în localităţile rurale Tal Shamiram şi Tal Hurmuz, din provincia Hasaka, controlată de miliţiile kurde. În această provincie locuiesc majoritatea asirienilor din ţară, un grup etnic majoritar creştin, care locuiesc deasemnea în Irak şi Turcia. Înainte de începerea conflictului, în martie 2011, în Hasaka locuiau aproximativ 120 000 de asirieni, din care majoritatea au fugit în ţările vecine.

Aceste localităţi erau protejate până în prezent de către forţele kurde, care s-au văzut surprinse de atacul islamiştilor. Teroriştii staului islamic au lansat o operaţiune de curăţare etnică ale minorităţilor religioase cum sunt creştinii asirieni, grupurile yazidi sau şiiţii chabak.

Miliţiile kurde denumite Unităţile Populare de Protecţie (YPG), au iniţiat o ofensivă pentru eliberarea de sub dominaţia ISIS, a unor zone bogate în petrol şi gaz din provincia Hasaka, iar teroriştii au răspuns prin secehstrarea grupului de creştini.

Prin intermediul acestui articol, chem pe toţi acei care îl vor citi, să se mobilizeze la rugăciune pentru protecţia acestui grup de creştini, care se află în faţa unui pericol iminent. Ştiind care sunt practicile teroriştilor islamici, acestor fraţi creştini le rămân doar două alternative: să se convertească la islam, sau să moară ca martiri. Să ne rugăm ca Dumnezeu să dirijeze lucrurile în aşa fel, încât aceşti creştini să poată fi eliberaţi, iar în perioada detenţiei, Dumnezeu să le dea putere să rămână tari şi statornic în credinţa lor.

Dumnezeu este mai puternic decât teroriştii islamici, oricât de bine înarmaţi sau motivaţi sunt aceştia.

Sursa: Protestante Digital

Reclame

Un ateu francez schimbat de Hristos, devine teolog creştin

49935

Dacă ateii francezi foarte rar se convertesc şi devin creştini evanghelici, cu atât mai rar se poate întâmpla ca unul dintre ei să devină teolog creştin evanghelic. Atunci, ce s-a întâmplat? S-ar putea argumenta că dintre cei 66 de milioane de francezi, există doar un singur caz ca acesta, este o anomalie. Merită să ne plecăm înaintea acestei minuni, înaintea lui Dumnezeu care spune: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.” (Romani 9:15). Citiţi aceste fapte, aşa cum s-au întâmplat ele în cazul acestui fost ateu şi s-ar putea să vă ajute să luaţi şi voi o decizie personală. Continuă lectura

Bill Gates – avem nevoie de un guvern mondial

bill-gates-gobierno-mundial

Cunoscutul om de afaceri american, miliardarul Bill Gates, crede că un fel de „guvern mondial” ar pute aduce soluţii problemelor cu care se confruntă lumea, precum sărăcia, schimbările climatice sau foametea, probleme care trebuie să fie combătute în viitor.

Gates a criticat că nu s-a făcut aproape nimic referitor la schimbările climatice şi că un guvern mondial ar fi necesar, a spus într-un interviu cu ziarul german Süddeutsche Zeitung”. Continuă lectura

Se strânge cercul în jurul adevăraţilor creştini. Suntem pregătiţi? (5)

culture-Bible Când am început să scriu despre această temă, nu m-am gândit că o să găsesc atâta material care să argumenteze ideea de la care am pornit, adică îngrădirea tot mai accentuată a creştinilor în democraţiile occidentale. Deja am ajuns la cel de al cincilea articol, fără să contăm cu articolul despre concedierea şefului pompierilor din Atlanta, care se înscrie tot pe această linie. Mulţimea evenimentelor în care creştinii evanghelici sunt puşi la respect de către puternicii zilei, demonstrează că astfel de cazuri, departe de a putea fi catalogate ca şi fenomene izolate. Dimpotrivă, acestea demonstrează tendinţa actuală, direcţia spre care ne îndreptăm. Continuă lectura

Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei

De ce unii merg tot mai rar la biserică?

Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie. Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, (Evrei 10:24-26) (traducerea – Dumitru Cornilescu).

Să fim atenţi unii la alţii ca să ne încurajăm reciproc la dragoste şi la fapte bune. Să nu renunţăm la întrunirile noastre, aşa cum este obiceiul unora; ci (atunci când ne adunăm), să ne încurajăm unii pe alţii, având în vedere faptul că acea Zi se apropie. Dacă după ce ni s-a prezentat adevărul şi-l cunoaştem, noi păcătuim în mod intenţionat, nu mai există nici un sacrificiu pentru (acel) păcat; (Evrei 10:24-26) (traducerea – Biblia în versiune actualizată).

scoala-biblica

De mai mult timp sunt preocupat de deriva spirituală a mai multor fraţi cunoscuţi, care frecventează congregaţia noastră. Simptoma după care evaluez spiritualitatea acestora, este de data aceasta, frecvenţa cu care aceştia participă la programele bisericii noastre. Ca să fiu onest, faţă de unii, şi a nu fi înţeles greşit de alţii, trebuie să spun că spiritualitatea unei persoane, pe lângă faptul că este greu de evaluat, nu stă doar în mersul la biserică. Dar chiar dacă nu este totul, părtăşia regulată cu ceilalţi fraţi, în cadrul serviciilor de închinare, este un semnal serios cu privire la spiritualitatea celui în cauză, deci în opinia mea, acest factor nu trebuie trecut cu vederea. Continuă lectura

Pulsul persecuţiei religioase (12) – Maroc, Columbia, misionari Open Doors

Un misionar de la Open Doors este monitorizat permanent de autorităţile islamice, un tânăr marocan este interogat timp de 11 ore pentru o Biblie, iar în Columbia cinci pastori sunt ameninţaţi cu moartea.

11967483-biblia-cerrada-con-una-cerradura-de-cadena-en-un-primer-plano

Într-o mică ţară din Asia, un misionar a fost urmărit de către autorităţile guvernamentale, deoarece creştinii din zonă se întâlneau într-un apartament închiriat pentru a se închina lui Dumnezeu, dar întâlnirile lor au fost denunţate.

În luna octombrie a anului trecut, poliţia a găsit 40 de persoane într-o întâlnire de rugăciune secretă, după ce membrii comunităţii locale au prezentat o plângere spunând că aceştia făceau ceva anti-islamic. Poliţia a ajuns la faţa locului şi a confiscat câteva Biblii. Înainte de aceasta, poliţia a fost alertată că în acel apartament se consumau droguri. Dar când poliţia a ajuns acolo pentru investigaţii, pentru că nu a găsit Biblii în alte limbi, a lăsat o notă unde scria: „se pot menţine activităţi religioase doar în particular, nu în public”. Continuă lectura

Trezirea moraviană (documentar video)

(…) Dar aş vrea să ne concentrăm puţin pe ce au făcut moravienii înainte ca trezirea să aibă loc. Ceea ce au făcut a fost ca să se pocăiască pentru lipsa lor de unitate. Au început să se concentreze asupra lucrurilor în care erau de acord, în loc să pună accentul pe lucrurile despre care aveau păreri diferite. Şi în această unitate, Dumnezeu a început să le vorbească într-un mod foarte puternic. Este un principiu biblic care este trecut cu vederea de foarte multe ori. În Ioan cap. 17 Isus s-a rugat: „Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una – Eu în ei, şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine”.  (Ioan 17:21-23)

Refugiaţii moravieni aveau credinţa că Duhul Sfânt poate conduce o biserică atât din punct de vedere spiritual, cât şi într-un mod practic. Ca şi ucenici ai Domnului Isus pe acest pământ ei credeau că atunci când ei – Biserica Lui Hristos – se întâlneau pentru a se ruga, Duhul Sfânt îi călăuzea în unitate, în absolut fiecare aspect.

În Mai 1727, cu ajutorul imigranţilor moravieni, Ludwig von Zinzendorf a conceput un plan al unui „acord frăţesc”. Acest acord i-a oferit comunităţii crescânde nişte aşteptări şi limite necesare. Apoi, urmărind obiceiurile lor mai vechi, cei din Hernhut au ales patru oameni care să fie supraveghetori. Pe 12 Mai 1727 şi-au semnat cu toţii numele pe acord şi şi-au strâns mâinile, promiţând să păstreze regulile scrise, în pacea lui Hristos. Acesta a fost un timp radical, uneori dureros, de transparenţă şi onestitate.

După ce Dumnezeu a lucrat în privinţa unităţii spirituale, au început să se întâlnească şi să ducă acea unitate la un alt nivel.

(Urmăriţi video-ul şi veţi face cunoştinţă cu cea mai misionară biserică din toate timpurile)